Recomandări pentru cei care îngrijesc batrani cu dementa (Alzheimer)

Demenţa este o afecţiune progresivă a creierului. Substanţa nervoasă se descompune lent. Astfel, capacităţile cognitive din viaţa de zi cu zi se reduc treptat, iar persoanele afectate au nevoie de tot mai mult sprijin. Problemele care apar nu se manifestă întotdeauna cu aceeaşi intensitate. Este normal să existe fluctuaţii.

Important: Persoana care suferă de această afecţiune nu face aceste lucruri în mod intenţionat.

Sprijinul trebuie adaptat la stadiul demenţei

În funcţie de evoluţia (stadiul) afecţiunii, sunt necesare grade diferite de sprijin. Acesta trebuie adaptat neapărat la capacităţile cognitive existente încă. Astfel, o persoană care suferă de demenţă Alzheimer incipientă ar putea avea nevoie de sprijin la efectuarea cumpărăturilor sau de ajutor la gătit, în timp ce o persoană cu demenţă moderată are deja nevoie de sprijin la alegerea articolelor de îmbrăcăminte şi are probleme de orientare. 

Persoanele diagnosticate cu demenţă avansată şi gravă au nevoie, pe lângă asistenţă, şi de tot mai mult ajutor pentru igiena corporală. 

Persoanele cu această afecţiune, aflate în acest stadiu, au nevoie de sprijin în toate activităţile de zi cu zi şi sunt complet dependenţi de dedicaţia celor din jur.

Important: Chiar dacă persoanele afectate aflate într-o fază avansată nu se mai exprimă sau nu îşi pot comunica necesităţile, acestea percep totuşi multe aspecte din mediul ambiant, atât cuvinte şi acţiuni, cât şi stări de spirit.

„Lipsa de compasiune a celor din jur este de fapt suferinţa reală a oamenilor care suferă de demenţă.“

Prof. univ. dr. Stefanie Auer, profesor în domeniul cercetării demenţei la Universitatea Dunărea din Krems, conducător ştiinţific al „MAS Alzheimerhilfe“

Asumaţi-vă provocările

Persoanele care suferă de demenţă şi aparţinătorii acestora se confruntă cu provocări noi şi tot mai mari. 

Adesea, aparţinătorii au senzaţia că trebuie să preia asupra lor toate sarcinile persoanei afectate. Nu faceţi acest lucru, ci găsiţi nivelul de sprijin adecvat.

Astfel, persoanele care suferă de demenţă pot avea o viaţă mai bună pentru mai multă vreme. 

Demenţa/Alzheimer evoluează de regulă fără semne evidente. Dar în fiecare stadiu există capacităţi cognitive care trebuie neapărat constatate şi verificate.

Cum se simt persoanele afectate?

Care sunt schimbările de comportament?

Persoanele afectate suferă în special la nivel psihologic în urma pierderii treptate a capacităţilor şi a independenţei. Astfel, acestea pot adeseori manifesta deznădejde şi depresie. Persoanele afectate refuză adesea ajutorul, dau vina pe alţii şi consideră de multe ori sprijinul ca pe un atac sau ca pe o ingerinţă în viaţa lor privată. Din cauza pierderii progresive a aptitudinilor cognitive, persoanele afectate pot manifesta temeri sau mânie, reacţionând prin împotrivire, deznădejde, agresivitate sau tulburări în activitate.

„Trataţi persoanele care suferă de demenţă aşa cum aţi dori să fiţi voi înşivă trataţi, dacă aţi fi brusc dependenţi de ajutor.”

Karin Laschalt, Directorul unităţilor de servicii pentru demenţă din cadrul „MAS Alzheimerhilfe“

Implicaţi persoanele afectate

Persoanele care suferă de demenţă au nevoie de provocări şi trebuie implicate cât mai mult în activitatea de zi cu zi. Activităţi cum ar fi gătitul, curăţenia sau grădinăritul pot fi realizate împreună. 

Dacă lăsaţi persoana afectată să efectueze cât mai multe activităţi, aptitudinile, independenţa şi senzaţia de mulţumire ale acesteia se vor menţine pe o perioadă mai mare de timp. Lauda şi recunoaşterea sunt extrem de importante în acest sens.

Ce trebuie avut în vedere:

• Persoanele care suferă de demenţă au nevoie de activităţi şi de sentimentul utilităţii.
• Persoanele afectate trebuie motivate să se implice. Nu preluaţi dvs. totul.  
• Puteţi face multe lucruri împreună (acordaţi sprijin numai cât este necesar).
• Procesul este important! Anumite munci pot fi considerate ca terapie ocupaţională, indiferent de rezultat.
• Încercaţi să nu vă lăsaţi afectaţi de comportamentele modificate, cum ar fi abuzul verbal. Agresivitatea este deseori expresia deznădejdii interne.
• Concentraţi-vă pe aptitudinile încă existente şi subliniaţi-le (lăudaţi-le).
• Un mediu de viaţă organizat şi structurat le conferă sentimentul de siguranţă.
• Păstraţi activităţile zilnice - rutina ajută!

„Totul are un motiv - problema este că noi adesea vedem lucrurile diferit de persoana afectată. Dacă înţelegem motivele sau ne transpunem în locul persoanei afectate putem adesea să depăşim situaţii dificile.“

Soţia unei persoane afectate.

Exemple pentru o mai bună înţelegere

Persoanele afectate pot participa în continuare la activităţile de zi cu zi şi pot avea numai de câştigat, în orice stadiu al afecţiunii, chiar dacă suferă de demenţă gravă.

Exemplul 1

Un bărbat care nu a ajutat niciodată în gospodărie, o ajută pe soţia sa acum, afectuos şi cu plăcere, să facă curăţenie în casă. El face curăţenie întotdeauna în aceleaşi locuri, iar murdăria mai rămâne în rest. Ea a învăţat între timp să considere „ajutorul“ ca pe o ocupaţie, să îl laude şi să-şi adapteze exigenţele la aptitudinile persoanei afectate.

Exemplul 2

O persoană afectată nu reuşeşte niciodată să-şi îmbrace corect pantalonii. Fiica doamnei respective o îndrumă răbdătoare pe mama sa şi o ajută, atingându-i picioarele şi arătându-i cum să-şi pună corect pantalonii. Este adevărat că durează mai mult timp, dar ambele se distrează, iar mama se bucură de ceea ce a realizat.

Exemplul 3

Pentru o doamnă al cărei soţ suferă de demenţă avansată, este totuşi important să-i ofere acestuia senzaţia de demnitate şi apartenenţă, chiar dacă el nu mai poate să-şi exprime direct dorinţa în acest sens. De aceea, nu îl lasă să stea în pat, ci îl aşează cu mare efort în scaunul cu rotile, pentru ca el s-o poată urmări în timp ce ea efectuează activităţile de zi cu zi. Ea ştie că soţului ei îi face bine să fie stimulat prin implicarea în diverse activităţi. Foarte hotărâtă, ea este de părere că: „Facem ce putem astăzi. Vom vedea ce vom face mâine!“

CONCLUZIA:

 • Fiecare persoană (chiar şi o persoană care suferă de demenţă) are nevoie de o ocupaţie şi de sentimentul că poate ajuta cu ceva.

 • Reducerea capacităţilor cognitive este de cele mai multe ori foarte dureroasă. Activităţile care (încă) mai pot fi efectuate ajută la contracararea sentimentului de inutilitate.

 • Acţionaţi cu empatie, pentru ca sprijinul să nu fie perceput ca o ingerinţă în viaţa privată a persoanei şi nu ca un atac.

 • Abordaţi afecţiunea în mod activ şi solicitaţi din timp asistenţă privată şi profesională.

 • Dacă persoana afectată refuză să facă anumite activităţi, de multe ori este bine să acceptaţi acest lucru şi să încercaţi mai târziu. Astfel, veţi evita respingerea şi veţi reduce senzaţia persoanei că altcineva îi decide soarta.

 • Creaţi un sentiment de împlinire!

O sugestie specială pentru îngrijitorii din afara familiei

Pentru a oferi persoanelor suferinde de demenţă şansa de a avea experienţe de succes, trebuie ca exigenţele să fie adaptate la aptitudinile acestor persoane şi să li se ofere posibilităţi de ocupare corespunzătoare. 

Persoanele care suferă de demenţă nu vor ca ceilalţi să facă lucrurile pentru ei. Este mai bine să le oferiţi sprijin dacă este necesar, astfel încât să poată depăşi situaţia singure. Acest lucru poate fi foarte benefic atât pentru pacient, cât şi pentru îngrijitor.

De multe ori, persoanele afectate se bucură de o sănătate fizică foarte bună o lungă perioadă de timp, iar sprijinul trebuie adaptat la situaţia lor individuală. O persoană care stă la pat din cauza unei boli fizice şi care are nevoie de ajutor, dar ale cărei capacităţi psihice nu sunt afectate, are nevoie de alte măsuri de asistenţă şi îngrijire faţă de persoanele care suferă de demenţă. Acestea au adesea nevoie de o persoană care să le fie aproape, care le răspunde, care le dă o ocupaţie şi le motivează.

Vă rugăm să fiţi ţineţi cont de faptul că, în calitate de persoană străină, intraţi în mediul de viaţă al persoanei afectate. Casa persoanei care suferă de demenţă este locul în care aceasta trebuie să se simtă în continuare confortabil, în pofida afecţiunii sale şi a nevoii de sprijin, şi în care trebuie să existe în continuare puţină autodeterminare şi foarte mult respect.

(sursa: alzheimer-hilfe.at)