Persoanele cu dizabilitati - o imagine globala

Peste un miliard de oameni suferă de dizabilităţi, iar tendinţele globale, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei şi creşterea globală a condiţiilor cronice de sănătate arată că există o creştere a prevalenţei dizabilităţii. În întreaga lume, persoanele cu dizabilităţi au o sănătate mai precară, performanţe educaţionale mai scăzute, o participare economică mai scăzută şi un grad mai mare de sărăcie decât persoanele fără dizabilităţi.

Dizabilitatea este o experiență universală cu costuri economice și sociale atât pentru indivizi și familiile lor, cât și pentru comunități și națiuni, potrivit unor sondaje realizate în peste 100 de țări, se menționează în Raportul Mondial privind Dizabilitatea, 2012.

Totodată, se estimează că peste 1 miliard de oameni, inclusiv copii, (sau aproximativ 15% din populația mondială in 2010) trăiesc cu dizabilități. Există trei factori importanți care influențează creșterea tot mai mult a persoanelor cu dizabilități. Așadar, ratele crescute ale dizabilității sunt asociate cu creșterile bolilor cronice cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare, afecțiunile mintale, cancerul, boli ale aparatului respirator și leziunile.

Un alt factor ce are o influență majoră asupra acestei stări este îmbătrânirea globală, pentru că există un risc crescut de dizabilitate la vârste înaintate.

În al treilea rând, mediul are un efect foarte mare asupra prevalenței și gradului de dizabilitate, totodată și asupra dezavantajelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. Problemele economice și sociale sunt mai mari la persoanele și familiile cu dizabilități, decât la persoanele fără dizabilități. În orice tip de mediu, pesoanele cu dizabilități și familiile acestora suportă deseori costuri suplimentare pentru a avea o viață aproape normală, ca a persoanelor fără dizabilități.

Potrivit aceluiași raport, persoanele cu dizabilități au mai multe probleme de sănătate și mai multe nevoi neîmplinite decât restul populației. De aceea, este imperios necesar ca toate țările să lucreze pentru îndepărtarea barierelor și pentru ca sistemele de îngrijiri medicale existente să fie mai cuprinzătoare și mai accesibile pentru pesoanele cu dizabilități.

Pentru asigurarea unui standard superior de sănătate au fost identificate strategii care includ: măsuri financiare de îmbunătățire a acoperirii și de accesibilitate; măsuri de îmbunătățire a furnizării serviciilor - inclusiv formarea personalului special pentru îngrijire medicală; măsuri care ajută persoanele cu dizabilități să-și îmbunătățească sănătatea; și măsuri pentru a se face cercetări, monitorizări, evaluări și de întărire a sistemelor medicale. 

Finanțare și suportabilitate

■ Asigurarea că persoanele cu dizabilități beneficiază în mod egal de programele de sănătate publică.

■ În țările în care sistemul de asigurări de sănătate privată este dominant, asigurarea că persoanele cu dizabilități nu sunt împiedicate să aibă asigurare medicală și considerarea măsurilor care să facă bonusurile de asigurare accesibile pentru persoanele cu dizabilități.

■ Folosirea stimulentelor financiare pentru a încuraja furnizorii de servicii medicale să facă aceste servicii accesibile și să ofere evaluări detaliate, tratament bazat pe date și tratament ulterior.

■ În țările cu venituri scăzute și medii, unde există îngrijiri medicale primare eficiente precum și mecanisme de rambursare, considerarea unor scheme de transfer de numerar condiționate specifice pentru a asocia folosirea îngrijirilor medicale de îmbunătățirea accesibilității financiare și utilizarea serviciilor.

■ Luarea în calcul a opțiunilor de reducere sau înlăturare a plății din buzunar pentru persoanele cu dizabilități care nu au mijloacele de finanțare a serviciilor de îngrijiri medicale.

■ Luarea în calcul a furnizării de sprijin pentru a întruni costurile indirecte asociate cu accesarea sistemului de îngrijiri medicale, cum ar fi transportul. 

Furnizarea serviciilor

■ Împuternicirea persoanelor cu dizabilități pentru a le maximiza sănătatea furnizândule informații, formare și sprijin din partea semenilor. Acolo unde este cazul, se vor include și membrii familiei.

■ Furnizarea unei game largi de spații de cazare accesibile financiar.

■ Sprijinirea lucrătorilor din domeniul sanitar primar cu specialiști, ce se pot afla în altă parte.

■ Investigarea opțiunilor de utilizare a tehnologiilor de informație și comunicare pentru îmbunătățirea serviciilor, capacității de îngrijire medicală și accesului la informație pentru persoanele cu dizabilități.

■ Identificarea grupurilor care au nevoie de modele de furnizarea de servicii alternative, de exemplu, servicii țintă, coordonarea îngrijirii pentru a îmbunătăți accesul la îngrijiri medicale.

■ În țările cu venit ridicat, înglobarea accesului dizabilității și a standardelor de calitate în contracte cu furnizorii de servicii publice, private și voluntare.

■ Promovarea reabilitării la nivel de comunitate, mai ales în medii cu resurse mai reduse, pentru a ușura accesul la serviciile existente pentru persoanele cu dizabilități.
Resurse umane

■ Integrarea educației despre dizabilitate în sistemul de învățământ de licență și în educarea continuă pentru tot personalul din domeniul îngrijirilor medicale.

■ Implicarea persoanelor cu dizabilități ca fur nizori de educație și pregătire oriunde e posibil.

■ Furnizarea unor principii de îndrumare bazate pe date pentru evaluare și tratare cu accent pe îngrijirea centrată pe pacient.

■ Formarea lucrătorilor comunitari astfel încât să poată juca un rol în serviciile de îngrijire medicală de prevenire și supraveghere. 

Dizabilitatea este un motiv de ingrijore globala

Care sunt barierele dizabilitante?

Atât CRPD, cât și Clasificarea Internațională a Funcționalității, Dizabilității și Sănătății (ICF) subliniază factorii de mediu care restricționează participarea persoanelor cu dizabilități. Raportul a documentat dovezi clare cu privire la bariere, inclusiv următoarele.

■ Politici și standarde inadecvate. Elaborarea politicilor nu ține întotdeauna cont de nevoile persoanelor cu dizabilități, sau politicile și standardele existente nu sunt puse în practică.

Exemplele includ o lipsă de politici clare de educație de incluziune, o lipsă de standarde de acces la mediile fizice ce pot fi puse în practică și o prioritate scăzută acordată reabilitării.

■ Atitudini negative. Credințele și prejudecățile constituie bariere atunci când lucrătorii din domeniul îngrijirilor medicale nu văd dincolo de dizabilitate, profesorii nu văd care este importanța învățării copiilor cu dizabilitate, angajatorii discriminează persoanele cu dizabilitate și membri familiei au așteptări reduse din partea rudelor lor cu dizabilități.

■ Lipsa furnizării de servicii. Persoanele cu dizabilități sunt în special vulnerabile la deficiențele din domeniul serviciilor cum ar fi sistemul de sănătate, reabilitare sau suport și asistență.

■ Probleme cu furnizarea de servicii. Chestiuni precum slaba coordonare dintre servicii, personalul inadecvat, competențele personalului și formarea afectează, calitatea și caracterul adecvat al serviciilor pentru persoanele cu dizabilități.

■ Finanțare inadecvată. Resursele alocate pentru punerea în practică a politicilor și planurilor sunt adesea inadecvate. Documentele de strategie referitoare la reducerea sărăciei, de exemplu, pot menționa

Cum sunt afectate viețile persoanelor cu dizabilități?

Următoarele bariere contribuie la dezavantajele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități:

■ Au o sănătate precară. În funcție de grup și mediu, persoanele cu dizabilități se pot confrunta cu o vulnerabilitate mai mare față de condițiile secundare și de co-morbidități ce pot fi preîntâmpinate, afecțiunile mintale netratate, sănătatea orală precară, rate ridicate ale infecției cu HIV, ratele mari de obezitate și mortalitate prematură.

■ Au realizări mai scăzute în ceea ce privește educația. Copiii cu dizabilități au mai puține șanse de a începe școala decât semenii lor fără dizabilități. Au de asemenea rate mai scăzute de a rămâne în școală și de a fi promovați, precum și rate de tranziție mai scăzute către educația post-școală.

■ Sunt mai puțin active din punct de vedere economic. Persoanele cu dizabilități au rate mai scăzute de angajare decât persoanele fără dizabilități. Acolo unde persoanele cu dizabilități sunt totuși angajate, acestea câștigă în general mai puțin decât omologii lor fără dizabilități.

■ Se confruntă cu rate mai ridicate ale sărăciei. Familiile în care există o persoană cu dizabilități au rate mai ridicate ale sărăciei decât cele fără membri cu dizabilități. Ca grup și în toate mediile, persoanele cu dizabilități au condiții de trai mai proaste și mai puține bunuri. Sărăcia poate duce la dizabilitate, prin malnutriție, îngrijiri medicale precare și muncă sau condiții de viață periculoase.

Dizabilitatea poate duce la sărăcie prin pierderea de venituri, din cauza lipsei de angajare sau neangajare și prin costurile suplimentare cu dizabilitatea, cum ar fi costurile suplimentare medicale, de cazare și de transport.

■ Nu pot trăi întotdeauna independent și nu pot participa pe deplin la activitățile comunității. Faptul că se bazează pe soluții instituționale, lipsa vieții în comunitate, transportul inaccesibil și alte facilități publice inaccesibile și atitudinile negative, fac ca persoanele cu dizabilități să fie dependente de alții, privându-i de șansele obișnuite sociale, culturale și politice.

În concluzia acestui Raport cu privire la dizabilitate, ce a documentat situația actuală a persoanelor cu dizabilități, CRPD a stabilit o agendă pentru schimbare. Raportul și-a atins obiectivele de a evidenția lipsurile de cunoștințe și a sublinia nevoia de cercetări suplimentare, de elaborare de politici. Totodată, a furnizat recomandări pentru construirea unei societăți care să fie incluzivă și permisivă, care să furnizeze campanii pentru egalitatea de șanse pentru ca fiecare persoană cu dizabilitate să își atingă potențialul. 

Referinta: Raport Mondial prinvind Dizabilitatea