„Daca tinereţea ar şti, dacă bătrâneţea ar putea!”

-„Daca tinereţea ar şti, dacă bătrâneţea ar putea!” – iată o maximă pe care aţi invocat-o adesea. Ce aţi fi vrut să ştie tinereţea dvs. dar n-a ştiut? Ce aţi face acum, la bătrâneţe, şi nu puteţi?

– Nu există bătrâneţe. Există numai tinereţe, numai forţă, numai zbor. Aceştia sunt anii pe care i-a făcut Dumnezeu aşa, după socotelile Lui. Dar, oricare ar fi vârsta, nu este nici un obstacol să nu ţii aripile întinse. O tinereţe, dacă nu-i structurată şi cu ceva bătrâneţe, e în primejdie. Şi dacă există o nuanţă de bătrâneţe la tinereţe, va exista şi tinereţe la bătrâneţe: „Si jeunesse savait, si vieiliesse pouvait!”

– Tinereţea dvs. din anii interbelici nu e aceeaşi cu cea de acum. Ce ar trebui să ştie, cum ar trebui să fie tinereţea acestui început de mileniu? În chilia dvs. pătrund, adesea, şi tineri. Ce sfat de viaţă le daţi?

– Trebuie să ştie cine i-a făcut, de ce i-a făcut şi care este finalitatea vieţii. Să meargă pe drumul care duce spre a te cunoaşte pe tine însuţi. Asta e o condiţie sine qua non a noastră, a tuturor. Să ne întrebăm de ce suntem făcuţi, care e scopul, ce-i cu moartea, cu raiul, cu iadul. Sunt ele o realitate sau simple poveşti? Tinerii trebuie să ştie că orice gând ar avea, la orişice vârstă, dacă sunt în relaţie cu veşnicia, ei se află pe drumul cel bun. Să fie „simţiţi”, să nu trăiască cu atâta indiferenţă şi ignoranţă cu privire la Creator şi creaţie.

(citat din cartea Despre VIAŢA DE FAMILIE şi diverse probleme ale lumii contemporane, Ava ARSENIE Papacioc)